Exonerarea de răspundere a personalului medical

1. Introducere

Registrul National de Asistenta si Consultanta Medico – Juridica, conform principiilor si valorilor profesionale universale, considera ca protectia medicului si crearea unui cadru precum si a unui climat profesional linistit sunt fundamentale si definitorii pentru ca acesta sa isi poata desfasura activitatea medicala, concentrindu-se primordial pe tratarea pacientului si nu pe realizarea unei documenatari medico-legale a fiecarui pacient pentru a se putea apara in momentul in care va fi dat in judecata de catre acesta. Din pacate, realitatea contemporana a societatii in care traim ne-a aratat trendul tot mai crescut al interesului pacientilor de a obtine foloase pecuniare ulterioare de pe urma medicului care i-a tratat. In aceste conditii procesele de malpraxis au luat o amploare considerabila in ultimii ani, cu pretentii tot mai exegerate fianaciar, majoritatea fiind fara nici un fel de fundamentare reala.

Aceasta situatie a fost sustinuta si de o initiativa legislativa formulata in sprijinul pacientului si al accesului liber la justitie. Ne referim aici la introducerea unei taxe simbolice de timbru judiciar de 100 lei indiferent de valoarea pretentiilor formulate. Ceea ce ar fi trebuit sa fie un ajutor pentru cei care se confrunta cu o problema reala, a deschis de fapt o Cutie a Pandorei pentru toti cei care incearca si ei poate obtin niste bani in instanta – sume care evident pornesc mai nou de la principiul “sky is the limit”.

Nimeni nu a luat insa in calcul presiunea fantastica pe care aceste litigii o pun asupra medicilor si asupra personalului medical. Nimeni nu a luat in calcul reversul medaliei care – dupa cum stim – adesea este imperceptibil pentru cei neavizati.

Este din pacate una din realitatile vietii medicale contemporane si noi ne dedicam totalmente si exclusiv apararii medicului si personalului medical, pentru ca, la adapostul mecanismelor noastre de protectie, medicul sa isi poata desfasura activitatea si atinge menirea pentru care s-a pregatit zeci de ani – tratarea pacientului aflat in suferinta.

Consideram ca in contextul exercitării profesiei medicale, asigurarea unui echilibru între drepturile pacienților și protecția personalului medical reprezintă o cerință de maximă importanță. Prin intermediul dispozițiilor art. 654 din Legea nr. 95/2006, este trasat cadrul legal în care poate fi antrenată răspunderea civilă pentru actul medical, fiind prevăzut atât principiul proporționalității răspunderii, care are drept reper gradul în care fiecare persoană implicată a contribuit la săvârșirea faptei de malpraxis prin raportare la ansamblul acțiunilor sau inacțiunilor sale în înfăptuirea actului medical, cât și situațiile punctuale în care personalul medical beneficiază de exonerarea de răspundere. Reglementarea supusă analizei urmărește să ateste faptul că, în ipoteza în care înfăptuirea sau realizarea actul medical pretins a fi prejudiciabil, impune participarea mai multor cadre medicale, răspunderea acestora este proportională cu gradul de implicare al fiecăruia în realizarea respectivului act medical, ținând-se cont și de forma de vinovăție cu care a acționat fiecare.  

Mai mult, analiza noastra urmareste sa sublinieze situatiile in care, desi s-a produs un prejudiciu medical in detrimentul unui pacient, medicul si personalul medical nu sunt responsabili pentru acest prejudiciu si prin urmare nu pot fi trasi la raspundere, motivele producerii prejudiciului fiind dincolo de posibilitatea de gestionare si control a personalului medical. Acesta sunt cazurile pentru care legiuitorul a infiintat in condtiile legii si a reglementat legal “institutia exonerarii de raspundere”.

2. Răspunderea proporțională în actul medical

2.1. Principiul răspunderii proporționaleConform art. 654 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, „toate persoanele implicate în actul medical vor răspunde proporțional cu gradul de vinovăție al fiecăruia.”

Dispoziția legală în analiză generează următoarele implicații:

• Distribuirea răspunderii:

Fiecare actor implicat în actul medical pretins generator de prejudicii – exemplu medicul conducător al echipei operatorii, medici participanti, asistenți medicali – este evaluat în funcție de contribuția sa concretă, directă (ceea ce a făcut și nu trebuia să facă) - sau indirectă  (ceea ce nu a făcut și era obligat să facă), la producerea faptei ilicite care a generat respectivul prejudiciului.

Prin această abordare legiuitorul a urmărit asigurarea unui cadru legal în care fiecare participant la actul medical pretins păgubitor să răspundă exclusiv în limita propriei contribuții la săvârșirea faptei prejudiciabile.

• Determinarea gradului de vinovăție:

Instanțele învestite cu soluționarea cazului sunt chemate să analizeze cu rigurozitate circumstanțele specifice în care s-a desfășurat fiecare act medical, cu scopul de a identifica elementele concrete care probează o conduită  neglijență, o eroare profesională sau o serie de abateri de la standardele de practică recunoscute.

Ca urmare a identificării tuturor acestor elemente, răspunderea personalului medical pentru actul medical pretins prejudiciabil se poate stabili în mod obiectiv, întrucât analiza efectuată are în vedere atât fapta concret săvârșită cât și de forma de vinovăție cu care a acționat autorul, ceea ce va conduce la antenarea unei răspunderi în limita contribuției efective la săvârșirea faptei dar și la aplicarea unei sancțiuni individualizate ținând cont de aceste repere.

Această distribuire proporțională a răspunderii contribuie la crearea unui climat de responsabilitate profesională, în care fiecare membru al echipei medicale este motivat să respecte normele de conduită și să acționeze cu diligența impusă de profesie.

3. Exonerarea de răspundere a personalului medical

Art. 654 alin. (2) prevede exonerarea de răspundere a personalului medical în anumite situații, recunoscând condițiile obiective ce pot influența negativ rezultatul actului medical, fără a putea fi imputate în mod direct personalului.

3.1. Exonerarea de raspundere

Pentru a-si putea desfasura activitatea medicala cu toata atentia si cu toata implicarea posibila orientate catre pacient si care actul medical in sine, legiuitorul a definit un context juridic al carui principal obiectiv este de a proteja personalul medical de orice prejudiciu care i se poate intampla unui pacient, in anumite conditii care exced capacitatii de control a medicului sau personalului medical.

Personalul medical nu va fi tras la răspundere pentru daunele și prejudiciile produse în exercitarea profesiei atunci când acestea se datorează unor factori obiectivi, precum: condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor, substanţelor medicale şi sanitare folosite

• Condițiile de lucru:

Daunele cauzate pacientului și care sunt generate de mediul în care se desfășoară activitatea medicală, inclusiv limitările infrastructurii, condițiile de igienă sau alte deficiențe ale mediului de practică, nu pot fi imputate direct personalului medical.

• Dotarea insuficientă cu echipamente de diagnostic şi tratament:

În situațiile în care lipsa sau deficiența echipamentelor de diagnostic și tratament determină imposibilitatea de a asigura standardele de îngrijire, personalul medical acționează în limitele resurselor puse la dispoziție.

• Infecțiile nosocomiale

Prevederea exonerării include și situațiile în care apar infecții nosocomiale, efecte adverse sau complicații ale tratamentelor și investigațiilor, recunoscute ca fiind riscuri inerente activității medicale. Întrucât aceste riscuri sunt definite de lege si implicit general acceptate în practica medicala ca fiind resposabilitatea unitatii medicale si a conducerii unitatii medicale, personalul nu poate fi considerat în mod automat vinovat pentru producerea prejudiciului.

• Efectele adverse, complicaţiile şi riscurile în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament:

Efectele adverse, complicaţiile şi riscurile în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament sunt de asemenea considerate clause de exonerare de raspundere.

• Viciile ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, tehnologiilor şi dispozitivelor, substanţelor medicale şi sanitare folosite:

De asemenea, defecțiunile ascunse ale materialelor sanitare, ale echipamentelor medicale, tehnologiilor și substanțelor utilizate reprezintă factori obiectivi, care, în lipsa unei legături directe cu acțiunea sau inacțiunea personalului medical, exonerează medicul de răspundere.

3.2. Exonerarea de răspundere în situațiile de urgență medicală

Art. 654 alin. (2) mai prevede că personalul medical nu va fi răspunzător dacă acționează cu bună-credință în situații de urgență, cu respectarea competenței conferite:

• Acțiunea în situații de urgență:

În condițiile de urgență medicală, unde timpul este esențial și deciziile trebuiesc luate rapid, personalul medical beneficiază de o flexibilitate de apreciere. Astfel, dacă medicul sau personalul auxiliar acționează cu promptitudine și în limitele executarii unor menevre salvatoare de viata, răspunderea pentru eventualele prejudicii care pot rezulta din astfel de intervenții este exclusă.

• Respectarea competenței:

Exonerarea se aplică numai în situațiile în care intervenția a fost efectuată în conformitate cu normele de bună practică și în limitele competenței de specialitate. Acest aspect implică faptul că orice abatere de la standardele de intervenție recunoscute ar putea conduce la pierderea dreptului la exonerare, în măsura în care se poate demonstra o neconformitate cu procedurile și regulile profesionale.

Prin aceste prevederi, legislația recunoaște și valorifică complexitatea și imprevizibilitatea situațiilor de intervenție medicală, protejând personalul medical de consecințe juridice disproportionate care ar putea afecta negativ capacitatea de a acționa prompt și eficient în beneficiul pacientului.

4. Implicații juridice și concluzii

4.1. Protecția echilibrată a intereselor

Regimul de răspundere prevăzut de art. 654 din Legea nr. 95/2006 constituie un mecanism esențial de protecție a ambelor categorii de interese: cel al pacientului, prin asigurarea unei evaluări juste și proporționale a responsabilității, și cel al personalului medical, prin exonerarea de răspundere în condițiile obiective stabilite de lege.

4.2. Aplicabilitatea practică

În practică, instanțele sunt chemate să analizeze detaliat:

• Circumstanțele specifice ale fiecărui caz:

  
  

  Fiecare situație este evaluată în funcție de condițiile concrete în care a fost de realizat actul medical, de resursele disponibile și de contextul intervenției.

• Modul de repartizare a responsabilității:

  
  

  Determinarea gradului de vinovăție este realizată printr-o analiză minuțioasă a contribuției fiecărui factor la producerea prejudiciului, astfel încât să se asigure o distribuție echitabilă a răspunderii.

4.3. Concluzii

În concluzie, art. 654 din Legea nr. 95/2006 reglementează, într-un mod clar și echitabil, atât modul de repartizare a răspunderii tuturor persoanelor implicare în realizarea actului medical cât și condițiile și cazurile în care poate interveni exonerarea de răspundere a personalului medical. Prin aplicarea principiului răspunderii proporționale, legiuitorul impune condiția ca fiecare participant la actul medical să răspundă în funcție de gradul său implicare în actul medical realizat dând eficiență și formei de vinovăție cu care a acționat, ceea ce contribuie la evitarea aplicării unor sancțiuni colective nejustificate. În plus, exonerarea de răspundere acordată pentru factorii obiectivi – precum condițiile de lucru deficitare, dotarea insuficientă, infectiile nosocomiale, riscurile inerente și situațiile de urgență – reprezintă o garanție necesară și indispensabilă pentru desfășurarea corespunzătoare a activității medicale, protejând atât pacientul, cât și medicul și echipa sa.

Această abordare juridică, bazată pe principii de echitate și proporționalitate, subliniază importanța protejării integrității profesionale a personalului medical, fără a neglija drepturile pacienților, într-un context de activitate medicală complexă și adesea imprevizibilă.